Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
SIMEDIÁNĂ, simediene, s. f. Dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei în raport cu bisectoarea interioară dusă prin același vârf al triunghiului. [Pr.: -di-a-] – Din fr. symédiane. Vezi definitia »
SCRUMBIE ALBASTRĂ s.f. (Iht.) Pește din fam. scombridae, denumit astfel datorită colorației sale, mai cunoscut însă ca macrou (Scomber scomber). – V. macrou. Vezi definitia »
COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus. Vezi definitia »
VÁZĂ s.f. Vas de flori. [< fr. vase]. Vezi definitia »
ZACHERLÍNĂ s. f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec. Vezi definitia »