METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa. Vezi definitia »

PAROTIDÍTĂ s.f. Inflamație a glandei parotide; oreion. [< fr. parotidite]. Vezi definitia »

BROWNIÁNĂ [BRAU-] adj. mișcare browniană = mișcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. (< fr. brownien) Vezi definitia »

TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape]. Vezi definitia »

TÓRBĂ s. f. v. tolbă. Vezi definitia »