GARNITÚRĂ s.f. 1. Accesoriu care servește la împodobirea sau la completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesă cu care se etanșează două elemente prin care circulă un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemănătoare care formează un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de același gen, folosite într-un atelier, într-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. [< fr. garniture]. Vezi definitia »

DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta. Vezi definitia »

sulícă, sulíci, s.f. 1. (reg.) trestie. 2. (reg.) nume de plantă; gheață. Vezi definitia »

BIOCENÓZĂ s. f. totalitatea organismelor dintr-un biotop. (< fr. biocénose) Vezi definitia »

CODEÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron. -de-i-. / < fr. codéine, cf. gr. kodeia – capsulă de mac]. Vezi definitia »