DIAGENÉTIC, -Ă, diagenetici, -ce. adj. (Geol.) Cu caracter de diageneză. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagénétique Vezi definitia »

buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență). Vezi definitia »

NEUROLÉPTIC, -Ă, neuroleptici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) cu efect sedativ asupra sistemului nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neuroleptique. Vezi definitia »

INTERCONSONÁNTIC, -Ă adj. între două consoane. (< fr. interconsonantique) Vezi definitia »

SÁLIC, -Ă adj. Legea salică = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia (printr-o dispoziție a acestui cod femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței). [< fr. salique]. Vezi definitia »