ANONÍM adj. 1. necunoscut, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 2. nesemnat. (Lucrare ~.) Vezi definitia »

EPIDIDÍM s.n. Mic corp oblong situat în lungul marginii dinapoi și de sus a testiculului. [Pl. -muri, -me. / < fr. épididyme]. Vezi definitia »

șóim (-mi), s. m. – Pasăre răpitoare (Falco laniarius, F. peregrinus). Mag. sóly(o)m (Cihac, II, 528; Tiktin; Gáldi, Dict., 97). Nu este probabilă der. din per. šahin, cf. șah (Lokotsch 1764). – Der. șoiman, s. m. (șoim; viteaz); șoimană, s. f. (drăgaică, duh rău); șoimăni, vb. (a ciomăgi, a bate); șoimar, s. m. (crescător de șoimi, vînător cu ajutorul șoimilor); șoimesc, adj. (de șoim); șoimește, adv. (ca un șoim; rapid); șoimoaică (var. șoimoaie), s. f. (femela șoimului). Vezi definitia »

CRIPTONÍM, -Ă adj. Cu nume ascuns. // s.n. Semn convențional (inițiale, cifre, anagramă etc.) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim. ♦ Scriere semnată cu un asemenea nume. [< fr. cryptonyme, cf. gr. kryptos – ascuns, onoma – nume]. Vezi definitia »

SUBLÍM, -Ă, sublimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat. Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomană. 2. S. n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire. – Din fr. sublime. Vezi definitia »