CALOFILÍE s. f. preocupare de a folosi în opera de artă frumosul decorativ, în dauna conținutului; calofilism. (< calofil + -ie) Vezi definitia »

RADIOFONÍE s. f. Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophonie. Vezi definitia »

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis. Vezi definitia »

SURDOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care studiază surzenia. [< surdo- + -logie]. Vezi definitia »

mistríe (íi), s. f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija. Vezi definitia »