IMPUTÁȚIE s.f. 1. Învinovățire; reproș. 2. Obligație de a plăti o sumă ca despăgubire pentru o pagubă cauzată unei instituții unde activează cineva; (concr.) sumă de bani plătită în acest scop. [Gen. -iei, var. imputațiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio]. Vezi definitia »

pîrghie (-ii), s. f. – Bară rigidă cu care se ridică greutăți. Lat. pergŭla „ieșire”, care mai înseamnă și „grindă mică”, cf. Du Cange (cf. Pascu, I, 142; Scriban). Explicația care pornește de la rom. prăjină (Tiktin) este nesigură. Vezi definitia »

proizvolénie (proizvolénii), s. f. – Bunăvoie. Sl. proizvoljenije (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia) Vezi definitia »

SEPTENÁRIE s.f. Strofă alcătuită din șapte versuri. [Gen. -iei. / < cf. it. settenario]. Vezi definitia »