AUTOAGLUTINÍNĂ s. f. anticorp al serului care aglutinează hematiile proprii ale individului. (< fr. auto-agglutinine) Vezi definitia »

șprángă, șprăngi, s.f. (reg.) cablu de metal sau funie groasă care se folosește la construirea plutelor sau ancorarea acestora la mal; odgon. Vezi definitia »

CARACUDĂ (‹ bg.) s. f. Pește teleostean, ciprinid, prezent în toate apele stătătoare și reg. mocirloase ale rîurilor Europei și Asiei de Nord, de 15-20 cm și 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, arămii și galbeni-portocalii pe burtă (Carassius carassius). Vezi definitia »

ACETILÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène) Vezi definitia »

LITÚRGICĂ, liturgici, s.f. – V. liturgic (2) [DEX'98] Vezi definitia »