COTOROÁNȚĂ, cotoroanțe, s. f. Femeie bătrână și rea; baborniță. ♦ (Pop.) Vrăjitoare. – Et. nec. Vezi definitia »

HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba]. Vezi definitia »

paníță s.f. (înv. și reg.) termen de politețe folosit la adresa soției sau fiicei unui pan; boieroaică. Vezi definitia »

răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă). Vezi definitia »

trăgúlă, trăgúli, s.f. (reg.) 1. furtun de tras vin din butoi. 2. sanie. 3. plantă erbacee (tigvă; pepene verde). Vezi definitia »