pológ (poloáge), s. n. – 1. Pală de iarbă; postată. – 2. Mănunchi de fîn sau de grîu uscat căzut la pămînt înainte de a fi cules. – 3. (Pînză de) cort. – 4. Baldachin, draperie de pat. – Megl. pălog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 275; Conev 61 și 72), de la položiti „a așeza”, cf. bg., sb. polog „cuib”, rus. polog „draperie de pat” și dîrlog, potlog, răzlog, zălog. – Der. (îm)pologi, vb. (a cosi fînul; a semăna; refl., a se răsuci, a se îndoi); pologar, s. m. (cosaș); polojenie, s. f. (glumă, anecdotă), din sl. položenije „așezare”. Vezi definitia »

SCRIPTOLÓG, -Ă s.m. și f. (Depr.) Birocrat. [< scripte]. Vezi definitia »

DENDROLÓG, -Ă, dendrologi, -ge, s. m. și f. Specialist în dendrologie. – Din dendrologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

DERMATOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în dermatologie. [< fr. dermatologue]. Vezi definitia »

PODOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în podologie. (< fr. podologue) Vezi definitia »