MIRUͲ, miruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din magh. nyerni. Vezi definitia »

ÎNCERCUÍ, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui. Vezi definitia »

șiuí, șíui, vb. IV (reg.; despre oameni) a șuiera printre dinți. Vezi definitia »

mieruí, mieruiésc, vb. IV (reg.) a unge cu miere. Vezi definitia »

brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui Vezi definitia »