forostuí (-uésc, – -ít), vb. – 1. (Trans.) A îndrepta. – 2. A vindeca, a cicatriza. – Var. forost(ro)i. Mag. forrasztani (DAR; Cihac, II, 500). Cf. rostui. Vezi definitia »

dăinuí (dăinuiésc, dăinuít), vb. – 1. A dura. – 2. A se prelungi, a ființa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). După Șeineanu, II, 152 și Pascu, II, 130, din tc. dayanmak „a dura”; ipoteză improbabilă. – Der. dăinuitor, adj. (trainic, persistent). Vezi definitia »

închipurluí, închipurluiésc, vb. IV (reg., înv.) a drege ceva cu ce ai la îndemână, a închipui ceva, a închipa ceva, a înjgheba ceva (din ce ai la dispoziție). Vezi definitia »

BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

țipuí, țipuiésc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița. Vezi definitia »