ÚLCUS s.n. (Med.) Ulcer. ♦ Rană, umflătură. [< lat., fr. ulcus]. Vezi definitia »

BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »

BÁMBUS, bambuși, s. m. Nume generic pentru plantele exotice arborescente cu tulpină lemnoasă, prevăzută cu noduri și goală pe dinăuntru (Bambusa). ♦ P. restr. Tulpina acestor plante utilizată ca lemn de construcție, vargă de pescuit etc. – Din germ. Bambus, fr. bambou. Vezi definitia »

TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus]. Vezi definitia »

INCLÚS, -Ă adj. Care este cuprins în interiorul a ceva; înglobat; cuprins. [< fr. inclus]. Vezi definitia »