PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură. Vezi definitia »

papúcă (-ci), s. m. – Bunic. Ngr. παπποῦς (Tiktin). Cuvînt infantil, înv. Vezi definitia »

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène. Vezi definitia »

CÂRNELEÁGĂ, cârnelegi, s. f. (În religia ortodoxă, de obicei la pl.) Săptămâna antepenultima din dulcele Crăciunului, în timpul căreia credincioșii pot mânca de dulce miercurea și vinerea. – Lat. carnem ligat. Vezi definitia »