CUIÚȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț. Vezi definitia »

prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa. – Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus. Vezi definitia »

PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns². – Plânge + suf. -ăreț. Vezi definitia »

DRUGULÉȚ, druguleți, s. m. Dimimitiv al lui drug. – Drug + suf. -uleț. Vezi definitia »

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț. Vezi definitia »