abțiguit, -ă, abțiguiți, -te adj. într-o ușoară stare de ebrietate Vezi definitia »

COCĂRÍT, -Ă, cocăriți, -te, adj. v. COCĂRI. – [DAR] Vezi definitia »

STEFANÍT s. n. Sulfură dublă naturală de stibiu și argint. – Din fr. stéphanite. Vezi definitia »

ZĂPĂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a zăpăi; zăpăitură, lătrat, hămăit. – V. zăpăi. Vezi definitia »

UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri. Vezi definitia »