TENCUÍT², -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui. Vezi definitia »

lit. „cel care iubește” (< elină, v. Platon, Banchetul), respectiv adultul care ia inițiativa unei relații amoroase cu un adolescent (v. „eromen”); sursa: Zoe Petre, Practica nemuririi, 2004, 130. Vezi definitia »

LEHĂMETÍT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. (Reg.) Plictisit, scârbit, dezgustat, lehămetuit. – V. lehămeti. Vezi definitia »

OIERÍT¹ s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit. Vezi definitia »

HIPERPARAZÍT, -Ă, hiperparaziți, -te, adj., s. m. și f. (Parazit al altor paraziți) care atacă plantele și animalele. – Din fr. hyperparasite. Vezi definitia »