ITALIENÍSTICĂ s.f. Studiul limbii, literaturii și culturii italiene. [Pron. -li-e-. / cf. it. italienista]. Vezi definitia »

ROMÁICĂ adj. limba ~ (și s. f.) = limba neogreacă. ◊ (s. f.) dans național grecesc cu figuri șerpuitoare și aruncări de batiste. (< fr. romaïque, gr. romaikos) Vezi definitia »

LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. Vezi definitia »

COLÍNĂ² s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziția materiei vii, având rol protector al celulei hepatice și ai cărui derivați (acetilcolina) au o mare importanță în funcționarea sistemului nervos. [< fr. choline]. Vezi definitia »

ORTOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Osificare a peretelui osos al urechii, care duce la surditate; ortospongioză. [< Germ. Orthosklerose]. Vezi definitia »