Definita cuvantului chir
chir s. m. – Domn (titlu de politețe, folosit în epoca fanarioților, sec. XVIII și prima jumătate a sec. XIX). Mr. chir. Ngr. ϰύρ(ιος), cf. v. sb. kyrŭ (Vasmer, Gr., 87). – Compară chirio chir, s. m. (înv., titlu rezervat prelaților), din ngr. ϰύριος ϰύρ (nu a avut circulație reală); chiriacodromion, s. n. (carte de predici), din ngr. ϰυριαϰοδρόμιος; chiriarh, s. m. (prelat), din ngr. ϰυριάρχης; chiriarhie, s. f. (demnitate de prelat), din ngr. ϰυριαρχία; chiriarhic(esc), adj. (de prelat). Cf. chiraleisa, chirielă. V. Murnu 13; Gáldi 165.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chir
BEAUVOIR [bovuár], Simone de (1908-1986), scriitoare și eseistă franceză. Reprezentantă a existențialismului, discipolă a lui J.P. Sartre. Romane („Toți oamenii sînt muritori”, „Mandarinii”), scrieri memorialistice („Amintirile unei fete cuminți”, „O moarte ușoară”), eseuri („Pentru o morală a ambiguității”). Vezi definitia »
FURNÍR, furnire, s. n. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. – Din germ. Furnier. Vezi definitia »
VITROFÍR s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură hialină. (< germ. Vitrophyr) Vezi definitia »
TURNÍR, turnire, s. n. Competiție din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turniruri] – Din germ. Turnier. Vezi definitia »
-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre]. Vezi definitia »