MENHÍR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatră neprelucrată înălțat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. men – piatră, hir – lung]. Vezi definitia »

Zaír (nume de țară) (înv.) s. propriu n. Vezi definitia »

CVARTÍR, cvartiruri, s. n. Locuință temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; p. ext. locul unde cineva își așază locuința. ♦ (Reg.) Locuință cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă. – Din rus. kvartira. Vezi definitia »

MOHAÍR s. n. păr de capră angora, din care se fac stofe, covoare etc. ◊ stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. (< fr. mohair) Vezi definitia »

DELÍR s. n. 1. tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc. 2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv. (< fr. délire, lat. delirium) Vezi definitia »