EPITÉCĂ s. f. partea superioară, mai mare, a unei valve. (< fr. épithèque) Vezi definitia »

HISTOLÍZĂ s.f. (Med.) Distrugere a țesuturilor vii. [< fr. histolyse, cf. gr. histos – țesut, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

LEUCOCITÓZĂ s. f. creștere a numărului de leucocite în sânge în procesul de apărare a organismului împotriva infecțiilor. (< fr. leucocytose) Vezi definitia »

PISĂGEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a pisăgi. ♦ Fig. Bătaie zdravănă. ♦ Fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦ Fig. Toceală, buchiseală. – Pisăgi + suf. -eală. Vezi definitia »

persoană care umblă fără nici un căpătâi, golan, vagabond Vezi definitia »