strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuțe-albe, rotoțele-albe, coada-șoricelului. Vezi definitia »

ACUȘÓR, acușoare, s. n. Diminutiv al lui ac. – Ac + suf. -ușor. Vezi definitia »

BIOSTIMULATÓR, -OÁRE adj., s. m. (substanță) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulent. (< fr. biostimulateur) Vezi definitia »

SECHESTRATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care face punerea sub sechestru a averii cuiva. [< sechestra + -tor]. Vezi definitia »

SERIALIZÓR s. m. operator care efectuează serializarea. (< fr. sérialiseur) Vezi definitia »