DIALÉCT s. n. 1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale. 2. (impr.) grai. (< fr. dialecte, lat. dialectus) Vezi definitia »

INTERDÍCT, interdicte, s. n. Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice, prin care se interzicea temporar unui preot, unei biserici, unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la el. – Din lat. interdictum. Vezi definitia »

TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet) Vezi definitia »

STRICT, -Ă adj. 1. care nu admite excepție, abatere; riguros; exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (bot.; despre organe) tare, rigid. 3. (mat.) inegalitate ~ă = atribut a două elemente ale unei mulțimi, în care s-a definit o relație de ordine, comparabile și neegale. (< fr. strict, lat. strictus) Vezi definitia »

ARTIFÁCT s. n. obiect primitiv făcut de mâna omului. (< engl. artifact) Vezi definitia »