Definita cuvantului chițimie
chițimíe (chițimíi), s. f. – Colibă. – var. (rar) chițumie. Origine necunoscută. După DAR și Scriban, în legătură cu chițibuș. Mai curînd der. de la chimiță, s. f. (cușcă), cuvînt aproape necunoscut (este menționat numai de Damé); chițimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se folosește în Munt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chițimie
evsevíe s. f. – Pietate. Ngr. εὐσεβεία. Sec. XVII, înv. (Murnu 24). – Der. evsevios, adj. (pios). Vezi definitia »
ARGUȚÍE s. f. 1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație. 2. subtilitate exagerată în argumentare. (< fr. argutie, lat. argutia) Vezi definitia »
ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad de nebunie extremă. [Gen. -iei. / cf. fr. acromanie, it. acromania < gr. akros – extrem, mania – nebunie]. Vezi definitia »
perierghíe (perierghíi), s. f. – Interes, curiozitate. Mgr. περιέργεια (Tiktin; Gáldi 224). Sec. XVIII, înv. – Der. periergos, adj. (curios, investigator), din ngr. περιέργος. Vezi definitia »
CONTRAVALÁȚIE s. f. șanț în jurul unui loc asediat. (< fr. contrevallation) Vezi definitia »