DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Vezi definitia »

DEBURÁRE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer. Vezi definitia »

AGHESMUÍRE, aghesmuiri, s. f. Acțiunea de a (se) aghesmui. [Pr.: -mu-i-] – V. aghesmui. Vezi definitia »

voltă prin baladare expr. v. voltă. Vezi definitia »

AUTOADMINISTRÁRE s.f. Acțiunea de a se autoadministra. [< autoadministra]. Vezi definitia »