VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător. Vezi definitia »

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul¹ (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. Vezi definitia »

IRIGATÓR s.n. Aparat folosit pentru clisme și spălături interne. [Cf. fr. irrigateur]. Vezi definitia »

TAIÓR, taioare, s. n. Costum femeiesc alcătuit dintr-o fustă și o jachetă (confecționate din același material). ♦ Jachetă de stofă. – Din fr. tailleur. Vezi definitia »

COMPACTÓR s.n. Utilaj folosit pentru îndesarea umpluturilor de pământ sau a straturilor care alcătuiesc o șosea. [< compac(ta) + -tor]. Vezi definitia »