VERTÍJ, vertijuri. s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige. Vezi definitia »

tij adv. – Idem, la fel. Pol. tež (Tiktin) sau mai bine sl. tizŭ (Cihac, II, 414; Conev 59), cu cons. finală alterată prin analogie cu pl. tiji. Este dubletul lui tiz, s. m. (persoană care poartă același nume cu alta), a cărui der. din tc. duz „egal” (Roesler 604) pare improbabilă. – Din rom. provine bg. tizul (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »

cij (-ji), s. m. – Canar. Rut. čiž (Cihac, II, 52). În Mold. Vezi definitia »

VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr. vertige) Vezi definitia »

frij s.n. (reg., înv.) haină scurtă cu mâneci purtată iarna de femeile bătrâne; camizol. Vezi definitia »