TRANSPORTÓR, -OÁRE adj. Care transportă. // s.n. 1. Instalație pentru transportarea materialelor la distanțe relativ mici. 2. Autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore. // s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de transport (3) [în DN]. [Cf. fr. transporteur]. Vezi definitia »

FAIANȚATÓR, -OÁRE, faianțatori, -oare s. m. și f. Muncitor calificat în operația de faianțare; faianțar. [Pr.: fa-ian-] – Faianța + suf. -tor. Vezi definitia »

ACTELE MARTIRILOR, documente despre viața și suferințele martirilor creștini din epoca primară a bisericii, întocmite pe baza relatărilor făcute de martori oculari. Vezi definitia »

PERSECUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care persecută; prigonitor. [Cf. fr. persécuteur]. Vezi definitia »

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur) Vezi definitia »