clocociór (clococióv) s.m. (reg.) plantă frumoasă cu flori galbene, care crește pe lângă torenții din pădurile umbroase ale munților; lăptucul-oii, lăpuș-de-oaie. Vezi definitia »

BIFÓR, -Ă adj. (În arhitectura romanică și gotică, despre o deschidere) Cu două uși, cu două canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc. [< lat. biforis]. Vezi definitia »

POPULARIZATÓR, -OÁRE, popularizatori, -oare, adj. (Și substantivat) Care popularizează; popularizant. – Populariza + suf. -tor. Vezi definitia »

AMÓR s.n. 1. (Liv.) Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2. (Liv.) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire a propriilor calități; mândrie. [Pl. -ruri. / < lat. amor, cf. it. amore]. Vezi definitia »

INVADATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invadează; cotropitor. (< invada + -tor) Vezi definitia »