SUPRALICITATÓR, -OÁRE, supralicitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care supralicitează. – Supralicita + suf. -tor. Vezi definitia »

ASANATÓR, -OÁRE adj. (rar) Care asanează. // s.n. Produs chimic sau aparat electric care înlătură mirosurile urâte. [După fr. assainisseur]. Vezi definitia »

PĂLTIÓR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior. Vezi definitia »

MICROSPÓR s.n. Nume dat anumitor spori masculini ai criptogamelor vasculare. [< fr. microspore, cf. gr. mikros – mic, spora – sămânță]. Vezi definitia »

popór (popoáre), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Norod, plebe. – 3. Parohie, enoriași. – 4. Mulțime, gloată. Lat. pǒpŭlus (Pușcariu, ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it. popolo, prov., cat. poble, fr. peuple, port. povo. Caracterul de cuvînt moștenit din rom. nu este sigur. Apare din sec. XVII, și pare cultism, cel puțin cu primele două sensuri; oricum a fost întărit prin contactul cu it. și fr. (sec. XIX). Der. poporan, s. m. (enoriaș), din lat. pǒpŭlānus, cf. it. popolano „enoriaș” (după Tiktin, rom. ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moștenit (cf. într-un doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au fost la acea biserică”); poporan, adj. (popular); poporime, s. f. (popor; gloată); (îm)popora, vb. (a popula); popula, vb. (a umple cu oameni), din lat. populare, sec. XIX; popular, adj. (popular), din fr. populaire; impopular, adj. (nepopular); popularitate, s. f.; impopularitate, s. f.; populariza, vb.; popularizator, s. m.; populați(u)ne, s. f., toate din fr. Vezi definitia »