IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

răspîntie (-ii), s. f. – Încrucișare. Var. înv. răspintene. Sl. raspątije (Cihac, II, 308; Conev 42), cf. sb. rasputje, slov. raspôtje, rus. rasputie. – Der. răspîntiaș,. s. m. (paznic de drumuri, jandarm). Vezi definitia »

TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. Vezi definitia »

AUTOSEROTERAPÍE s. f. tratament cu ser din sângele bolnavului. (< fr. auto-sérothérapie) Vezi definitia »

ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie) Vezi definitia »