POLIMETRÍE s. f. Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci și care se caracterizează prin faptul că timpii tari, inițiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. – Din it. polimetria. Vezi definitia »

CENESTEZÍE s.f. Senzație vagă rezultată din informațiile provenite de la organele interne; sensibilitate care reflectă propria existență corporală. [Gen. -iei. / < fr. cénesthésie, cf. gr. koinos – comun, aisthesis – simțire]. Vezi definitia »

TONOMETRÍE s. f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluțiilor nevolatile, în scopul determinării greutății moleculare a substanțelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluții. 2. (Med.) Măsurare a tensiunii (intraoculare). – Din fr. tonométrie, germ. Tonometrie. Vezi definitia »

FERONERÍE s.f. Lucrare artistică din fier (care intră în construcția unui edificiu). ♦ Meșteșugul prelucrării fierului. [Gen. -iei. / < fr. feronnerie]. Vezi definitia »

MIOCLONÍE s.f. (Med.) Contracție involuntară bruscă, dezordonată a mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoclonie, cf. gr. mys – mușchi, klonos – dezordine]. Vezi definitia »