NEFROPLEGÍE s. f. suprimare a excreției renale. (< fr. néphroplégie) Vezi definitia »

RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis. Vezi definitia »

ALVEOLOCLAZÍE s. f. proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar prin resorbția țesutului osos. (< engl. alveoloclasia) Vezi definitia »

HIPERBRAHICEFALÍE s. f. brahicefalie exagerată. (< engl. hyperbrachycephaly) Vezi definitia »

PREMUNÍȚIE, s. f. (Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din fr. prémunition. Vezi definitia »