CVADRIFILÁR, -Ă adj. din patru fire; (electr.) cu patru conductoare. (< fr. quadrifilaire) Vezi definitia »

v-ar pr. + vb. aux. (v-ar vedea) Vezi definitia »

VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire]. Vezi definitia »

SECUNDÁR², -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius. Vezi definitia »

ACȚIONÁR, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. Posesor de acțiuni (II). Într-o societate financiară, comercială, productivă, a. este un asociat și în această calitate are dreptul: să participe la beneficiile societății sub forma încasării dividendelor, să participe la adunarea generală a societății, să primească rambursarea valorii nominale a acțiunilor prin remize simple (titlu la purtător) sau prin transfer asupra registrului societății (titlu nominativ). Vezi definitia »