HUIÁLĂ, huieli, s. f. (Reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [Pr.: hu-ia-] – Hui + suf. -eală. Vezi definitia »

DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”. Vezi definitia »

BLÓJDINĂ, blojdine, s. f. (Reg.) Scândură îngustă folosită la poditul caselor. – Din blojdă (rar întrebuințat) + suf. -ină. Vezi definitia »

somnoroșeálă s.f. (reg.) somnolență. Vezi definitia »

METENSOMATÓZĂ s.f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diverse corpuri spre a se apropia de perfecțiune. V. metempsihoză. [Var. metasomatoză s.f. / < fr. métensomatose]. Vezi definitia »