Definita cuvantului segregare
SEGREGÁRE s.f. Acțiunea de a se segrega și rezultatul ei; segregație. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredității materne de cea paternă în celule diferențiate. ♦ Segregație rasială. [< segrega].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu segregare
MANCURTIZÁRE s. f. uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire. (< mancurt + -iza) Vezi definitia »
REBOTEZÁRE, rebotezări, s. f. Acțiunea de a (se) reboteza. – V. reboteza. Vezi definitia »
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila. Vezi definitia »
TELESCOPÁRE, telescopări, s. f. 1. Acțiunea de a telescopa și rezultatul ei. 2. (Auto) Ciocnire violentă, în lanț, a mai multor vehicule care circulă cu viteze mari și distanțe mici între ele, inadecvat condițiilor meteo și de drum. – Cf. fr. téléscopage. Vezi definitia »
însâmbráre s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune). Vezi definitia »