OSTEOMALACÍE, osteomalacii, s. f. Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéomalacie. Vezi definitia »

AUTOEMPATÍE s. f. autoapreciere a gradului de empatie pe care subiectul o declanșează în colectivitate. (< auto¹- + empatie) Vezi definitia »

HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr. héliothermie]. Vezi definitia »

FOTOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază efectele chimice ale luminii. [Gen. -iei. / < fr. photochimie]. Vezi definitia »

PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie. Vezi definitia »