AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) Vezi definitia »

ȘUVÁR s. m. v. șovar. Vezi definitia »

VELEITÁR, -Ă, veleitari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Care manifestă, exprimă, trădează o veleitate. 2. S. m. și f. Persoană care are anumite dorințe, pretenții, ambiții (nejustificate). [Pr.: -le-i-] – Din fr. velléitaire. Vezi definitia »

CONTRATIPÁR, contratipare, s. n. (Poligr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. – Contra¹- + tipar. Vezi definitia »

frăgár, frăgári, s.m. (reg.) 1. dud. 2. numele unei insecte. Vezi definitia »