OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală. Vezi definitia »

NEUROFIBROMATÓZĂ s. f. afecțiune cronică, genetică și ereditară, caracterizată prin apariția pe piele a unor pete sau a unor tumori cu originea în neurofibroame. (< fr. neurofibromatose) Vezi definitia »

HELCÓZĂ s.f. (Med.) Ulcerație. [< fr. helcose]. Vezi definitia »

DEFERENTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unui canal deferent. [< fr. déférentite]. Vezi definitia »

BROMÚRĂ s.f. Sare a acidului bromhidric. [< fr. bromure]. Vezi definitia »