Definita cuvantului opreală
OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu opreală
PRIMULÍNĂ s.f. Substanță colorantă galbenă, folosită la colorarea bumbacului. [< fr. primuline]. Vezi definitia »
șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban). Vezi definitia »
porcăríță, porcăríțe, s.f. (reg.) 1. femeie care păzește și îngrijește porcii; porcăreasă. 2. soția porcarului. Vezi definitia »
TEORÉMĂ, teoreme, s. f. (Mat.) Afirmație al cărei adevăr se stabilește prin demonstrație. [Pr.: te-o-] – Din fr. théorème. Vezi definitia »
PSEUDOMEMBRÁNĂ s.f. (Med.) Membrană falsă care se formează în fundul gurii, în gât și în nas în cazuri de anghină difterică. [Cf. fr. pseudo-membrane]. Vezi definitia »