URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș. Vezi definitia »

SCHIMBÁȘ, schimbași, s. m. Soldat care făcea parte din trupele cu schimbul. – Schimb + suf. -aș. Vezi definitia »

odobáș, -ă, odobáși, s.m. (înv.) șef de companie; căpitan. Vezi definitia »

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei). Vezi definitia »

PĂLTINÁȘ, păltinași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui paltin; păltinel, păltior (1). – Paltin + suf. -aș. Vezi definitia »