Definita cuvantului ciopli
cioplí (cioplésc, cioplít), vb. – 1. A tăia, a ciocîrti. – 2. A coji, a decoji. – 3. A cizela, a sculpta. – 4. A educa, a șlefui. – 5. (Refl.) A se rafina, a se cizela. – Mr. ciuplescu. Sl. čepiti -pljǫ, -piši „a sparge; a rupe” (Cihac, II, 55; Densusianu, HLr., 365; DAR); cf. sb. čòpliti „a sparge”, bg. čoplijă „a răzui”, mag. csaplálni „a tăia”. Din mag. par a deriva cioplaș, s. n. (semn care se face pe copaci, fr. martelage); ceaplău, s. n. (șfichi, pleasnă de bici); cf. Lacea, Dacor., II, 900; cioplău, s. n. (Trans., Banat, furcă), cf. Drăganu, Dacor., III, 712. Der. ciopleală, s. f.(acțiunea de a tăia, a coji, a sculpta, a educa); cioplitor, s. m. (tăietor, tîmplar; pietrar, sculptor); cioplitor, s. n. (daltă); cioplitoare, s. f. (teslă; rindea lungă; cuțit); cioplaș, s. m. (pietrar); ciopleică, s. f. (daltă); cioplitură, s. f. (piatră sau lemn dăltuite; sculptură); necioplit, adj. (incult).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciopli
cășcălí, cășcălésc, vb. IV (reg.) a face ceva în grabă, de mântuială, ca un cârpaci; a cârpăci. Vezi definitia »
ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec. Vezi definitia »
HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo. Vezi definitia »
SIMILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „asemănător”, „similar”, „asemenea cu”. [Var. simil-. / < fr. simili-, cf. it. simile, lat. similis]. Vezi definitia »
manglí (manglésc, manglít), vb. – 1. (Arg.) A cere de pomană, a cerși. – 2. (Arg.) A fura. Țig. mang- „a cerși” (Graur 166; Juilland 167). – Der. mangleală, s. f. (cerșetorie), cf. Graur, BL, IV, 198; manglitor, s. m. (cerșetor); mangosit, adj. (inutil, inapt) pare să aparțină aceleiași familii, cf. bg. mango „țigan”, ngr. μάγϰα „pungaș, derbedeu”, ngr. μαγϰούφης „haimana, pungaș” (der. din cr., slov. manjkav „imperfect”, propusă de Cihac, II, 185 este insuficientă; cea din gr. μαγγόνω „a goli, a consuma”, aorist ἐμάγγωσα, de Graur, BL, IV, nu pare convingătoare). De asemenea trebuie să se menționeze aici mangoliță (var. mangaliță), s. f. (porc de o anumită rasă), care trebuie pus în legătură cu porecla bg. a țiganilor, mango (Berneker, II, 4), și provine din sb., cr. mangùlica (Cihac, II, 514), cf. mag. mangalica. Vezi definitia »