NEOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) perioada comunei primitive, între mezolitic și epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii, a creșterii vitelor și a olăriei. (< fr. néolithique) Vezi definitia »

OMOTÉTIC, -Ă adj. care prezintă omotetie. (< fr. homothétique) Vezi definitia »

GERMÁNIC, -Ă adj. propriu germanilor. ♦ limbi če = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și nordul Europei. (< fr. germanique, lat. germanicus) Vezi definitia »

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique) Vezi definitia »

GEODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la geodinamică. [< fr. géodynamique]. Vezi definitia »