MANOMÉTRU, manometre, s. n. Instrument cu care se măsoară presiunea unui gaz sau a unui lichid în stare de vapori dintr-un spațiu închis. – Din fr. manomètre. Vezi definitia »

INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer]. Vezi definitia »

SÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius]. Vezi definitia »

FOTOELASTICIMÉTRU s. n. aparat folosit în fotoelasticimetrie. (< fr. photoélasticimètre) Vezi definitia »

VARIOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea variațiilor câmpului magnetic pământesc. 2. Instrument pentru măsurarea modificărilor presiunii atmosferice. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei verticale a avioanelor. 3. Aparat care produce o inductivitate variabilă. [< fr. variomètre]. Vezi definitia »