FASCIÁȚIE, fasciații, s. f. (<fr. fasciation; lat. fascia „panglică”) Creștere anormală, în formă de lamă (turtită lateral), a tulpinei sau a axei florale a unei plante; uneori este cauzată de concreșterea anormală a mai multor tulpini. Vezi definitia »

CAUZALGÍE s.f. (Med.) Hiperestezie cu senzație de arsuri, care însoțește uneori rănile la nervi. [Pron. ca-u-, pl. -ii, gen. -iei, var. causalgie s.f. / < fr. causalgie, cf. gr. kausis – arsură, algos – durere]. Vezi definitia »

-DINÍE elem. „durere”. (< fr. -dynie, cf. gr. odyne) Vezi definitia »

AMINEMÍE s. f. prezența în sânge a bazelor aminice. (< fr. aminémie) Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception. Vezi definitia »