SUBTÍTLU s. n. 1. al doilea titlu care completează titlul principal sub care stă scris. 2. (cinem.) textul imprimat pe peliculă, în partea inferioară, cuprinzând traducerea comentariului sau a dialogurilor din versiunea originală. (după fr. sous-titre) Vezi definitia »

binóclu (bi-no-clu / bin-o) s. n., art. binóclul; pl. binócluri Vezi definitia »

títlu (-uri), s. n. – Nume, rang; drept; cuvînt sau text din fruntea unei lucrări. – Var. înv. titol, titulă, tituluș. Mr. titlu. Mgr. τίτλος (Murnu 57), cf. sl. titlŭ (Cihac, II, 413). Sec. XVII. Tituluș, prin pronunție mag. din lat. titulus (Gáldi, Dict., 163). – Der. titula, vb. (înv., a intitula); titrat, adj., din fr. titré; titular, adj., din fr. titulaire; titulatură, s. f., din germ. Titulatur; întitula, vb. (a numi). Vezi definitia »

TRICÍCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei roți. // s.n. Tricicletă. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri – cu trei, kyklos – roată]. Vezi definitia »

CÚPLU s. n. 1. pereche de două persoane de sex opus. ◊ lucruri de același fel considerate împreună. 2. sistem de două forțe egale și de sensuri opuse. 3. piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau a fuzelajului. (< fr. couple) Vezi definitia »