scârțălí, pers. 3 sg. scârțăléște, vb. IV refl. (reg.; despre lapte) a se strica, a se acri. Vezi definitia »

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam. Vezi definitia »

rízibli s.m. pl. (reg.) coacăze; agrișă. Vezi definitia »

diplí (-lésc, -ít), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”. Vezi definitia »

mocirlí, mocirlésc, vb. IV (reg.) 1. a murdări. 2. a ploua mărunt. 3. a fierbe prea mult. Vezi definitia »