Definita cuvantului mustăcire
MUSTĂCÍRE, mustăciri, s. f. (Rar) Faptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire. – V. mustăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mustăcire
AUTOEVIDENȚIÉRE s.f. Faptul de a se autoevidenția. [< autoevidenția]. Vezi definitia »
RADIOGONIOMETRÁRE s.f. Acțiunea de a radiogoniometra. [< radiogoniometra]. Vezi definitia »
ȚĂHĂLUÍRE s. f. v. țăhălui. [DAR] Vezi definitia »
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga. Vezi definitia »
EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila]. Vezi definitia »