BARÁCĂ s.f. Construcție provizorie de scânduri, servind ca locuință, magazie etc. [Pl. barăci, bărăci. / < fr. baraque, cf. it. baracca]. Vezi definitia »

scóchină, scóchini, s.f. (reg.) 1. cale adâncă și îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urmă lăsată de șuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 3. (în forma: scochilă) loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 4. (în forma: scochină) unealtă de pescuit de forma unui coș de nuiele. 5. scorbură; loc ascuns. 6. peșteră. 7. gaură, scobitură, cavitate; copcă în gheață. Vezi definitia »

DÚMĂ s.f. Adunare legislativă în regimul țarist din Rusia. [< rus. duma]. Vezi definitia »

CARBOXILÁZĂ s. f. enzimă care catalizează o reacție de carboxilare. (< fr. carboxylase) Vezi definitia »

maúză, maúze, s.f. (înv.) ambarcație de transport. Vezi definitia »