prií (-iésc, priít), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil). Vezi definitia »

VÂJIÍ vb. IV. v. vâjâi. Vezi definitia »

Tinerii nobili isi cautau sotii de rang mai inalt decat al lor, pentru intrarea in aliante cat mai puternice. Acest criteriu de casatorie poarta numele de hipergamie si, in anumite forme, se mai perpetueaza inca si astazi. Vezi definitia »

LUPERCÁLII s. f. pl. serbări anuale care se celebrau la Roma pe 15 februarie, în cinstea zeului Lupercus (Pan). (< lat. lupercalia) Vezi definitia »

a rupe gura lumii / târgului expr. a uimi un anturaj / pe cei care te cunosc printr-o realizare deosebită. Vezi definitia »